Boboteaza sau epifania este sarbatorita la 6 ianuarie de catre Biserica ortodoxa si catolica. Boboteaza incheie ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de iarna care incep in Ajunul Craciunului. In greceste, cuvantul Boboteaza este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Aratarea Domnului”, adica a Sfintei Treimi.
Crestinii occidentali comemoreaza in primul rand (dar nu numai) vizita magilor la nasterea Pruncului Iisus si astfel manifestarea fizica a lui Iisus catre Neamuri. Ortodocsii comemoreaza botezul lui Iisus in raul Iordan, vazuta ca o manifestare catre lume a Fiului lui Dumnezeu (Aratarea Domnului).
Traditia
Biblia il mentioneaza pe Ioan Botezatorul, considerat de crestini ca inaintemergatorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovaduit venirea acestuia, indemnand pe iudei la pocainta. Imbracamintea pustnicului Ioan era foarte simpla, facuta din blana de camila; el purta o cingatoare de piele imprejurul mijlocului si se hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului aceasta imagine, infatisandu-ni-l pe Botezator cu parul si barba lungi. Considerandu-l proroc, locuitorii din Ierusalim si din intreaga Iudee se strangeau in jurul lui pentru a-i asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el in raul Iordan.
Ioan le cerea, inainte de a-i boteza, sa-si spovedeasca pacatele si sa se pocaiasca, spunandu-le ca el ii boteaza doar cu apa, dar „cel ce va veni dupa el” (in traditia crestina: Iisus) ii va boteza cu Duh Sfant si cu foc. Despre „cel ce va veni dupa el”, Ioan spunea ca acela este mult mai mare si mai puternic decat el.
Evanghelia relateaza ca si Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, vazandu-l, a spus: „Iata mielul lui Dumnezeu, cel ce spala pacatul lumii”. Conform acestei relatari, iesind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis si duhul lui Dumnezeu s-a varsat, coborandu-se ca un porumbel si venind peste el. Si glas din ceruri zicand : acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit”.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului pentru crestini. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig in Romania, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”.
In traditia romaneasca
In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile ortodoxe, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care „boteaza” apele, oamenii, animalele si casele. Inainte de regimul comunist, aceasta datina exista si la Bucuresti, Patriarhul coborand Calea Victoriei de la Palatul regal pana la Dambovita, unde pocaitii, imbracati in halaturi albe, se aruncau in apa inghetata pentru a o ridica.
Aceasta traditie face parte din multe altele in legatura cu Boboteaza, incarcate de practici magice si obiceiuri agrare preluate in crestinism din traditiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei si a focului. Boboteaza este astfel si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine ortodoxe de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia ortodoxa cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu.
Mai multe imagini cu Boboteaza de anul trecut de la Constanta puteti vedea aici.