Sa traiti cu numele! – Sfintii Constantin si Elena
Sfintii imparati Constantin si Elena sunt cunoscuti drept cei care au dat libertate crestinismului. imparatul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevarat protector al crestinilor, in timpul domniei sale, adoptandu-se o serie considerabila de masuri in favoarea Bisericii si a preotilor. De numele Sfantului imparat Constantin se leaga si Consiliul de la Niceea, in care s-a hotarat ca Sfanta Sarbatoare a Pastelui sa fie sarbatorita in prima duminica de dupa luna plina a echinoctiului de primavara.
Despre imparateasa Elena se spune ca a fost prima femeie care si-a eliberat sclavii si a ajutat crestinii persecutati.
in calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este osarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Traditia populara ne spune ca in aceasta zi pasarile de padure isi invata puii sa zboare.
Exista, in ziua de Constantin si Elena, si o serie de obiceiuri si superstitii, care fac referire la vara ce urmeaza sa-si faca aparitia, si anume:
multi agricultori nu lucreaza, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului;
in unele regiuni ale tarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece, in popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;
podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
ziua de Sfantul Constantin si Elena este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului;
femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma;
pentru a se apara de forte malefice, taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin fumul focului obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stana.
Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor
In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.
Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea Sa au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv.
Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.
Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca.
Obiceiuri de Inaltarea Domnului
In popor exista credinta ca odata cu Inaltarea Domnului, se inalta si sufletele celor adormiti de la Saptamana Luminata incoace. Sufletele care rataceau, deveneau strigoi si provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in aceasta zi se practicau ritualuri magice de aparare: erau culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; oamenii se incingeau peste brau cu ramuri de leustean; si erau date de pomana bucate pentru morti.
Sursa: crestinortodox.ro