Tag Archives: sarbatoare crestin ortodoxa

Vinerea mare – obiceiuri si traditii

Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit Mantuitorul lumii. Zi aliturgica, pentru ca Liturghia reprezinta jertfa nesangeroasa a lui Hristos, in chipul painii si al vinului, iar cele doua jertfe nu se pot aduce in aceeasi zi. In seara acestei zile se oficiaza denia Prohodului Domnului.

In mijlocul bisericii se scoate Sfantul Epitaf (care-l inchipuie mort pe Mantuitorul, inconjurat de Apostoli si Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. In zorii zilei de Inviere este dus din nou in Sfantul altar si este asezat pe sfanta masa, unde ramane pana in miercurea dinaintea Inaltarii Domnului. Se spune ca pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

Acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.

In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara pe Sfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica.

Inaltatoare zi de doliu, tacere si meditatie, Vinerea Mare este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Asa ramane ea in constiinta romanilor contemporani.

Sursa: crestinortodox.ro

Buna Vestire

Buna Vestire este praznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarbatorile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbatoreau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Braniste sustine ca sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Domnului. Variatia datei de praznuire a existat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolica. Numai la armeni Buna Vestire se praznuieste pe 7 aprilie, in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie).

In Rasarit insa, data de 25 martie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea Domnului a inceput sa fie sarbatorita peste tot pe 25 decembrie, adica inca din prima jumatate a sec. al V lea.

Buna Vestire este sarbatorita in fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sarbatorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peste, indiferent in ce zi ar cadea aceasta.

Temeiul scripturistic al sarbatorii Bunei Vestiri

„Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).

Nicolae Cabasila observa ca daca la crearea primului Adam, Tatal se sfatuieste cu Fiul si cu Sfantul Duh, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naste nu e folosita ca mijloc al venirii lui Lui la existenta ca Om, fara voia ei. Nicolae Cabasila ne marturiseste ca „Dumnezeu nici nu a instiintat de mai inainte pe Adam, nici nu l-a induplecat sa-si dea coasta, din care avea sa se zideasca Eva, ci lipsindu-l de simtire, i-a rapit madularul. Dar procedand la zidirea noului Adam, a instiintat-o mai inainte pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei.

A fost mai usor pentru Apostoli sa creada ca Hristos a inviat, de vreme ce L-au vazut inviat. A fost usor pentru crestini sa creada in invierea lui Hristos, pentru ca au avut marturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple fagaduinte ca se va petrece cu ea un fapt ce depaseste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin aceasta l-a facut posibil, dupa cum sustine parintele Dumitru Staniloae. E o lege a firii sa nu poata zamisli cele ce si-au ales viata fecioriei. De aceea Maica Domnului intreaba: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?”. Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate – „Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri”, Fecioara nu s-a mai indoit de vestirea ingerului.

In clipa in care declara ca se increde cu desavarsire in minunea ce se va savarsi cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se si salasluieste in ea, zamislindu-Se Om. Nasterea lui Dumnezeu-Cuvantul ca om este o nastere unica, neavand nimic din nasterea celorlalti oameni. Nici nasterea Sa din Tatal, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nasterea altcuiva. Nasterea Sa ca Om nu e o nastere din necesitatea firii, ci din bunavoirea lui Dumnezeu.

Buna Vestire in calendarul popular

Buna Vestire este cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru ca in aceasta zi are loc primul sau cantec, prin care anunta vestirea primaverii.

Potrivit traditiei, daca primul cantec al cucului era auzit pe stomacul gol, in spatele omului, era semn rau: „Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a sagetat!”

Exista obiceiul ca in aceasta zi, sa se numere de cate ori cucul isi canta numele, numar care ar descoperi cati ani mai avem de trait.

Flacaii si fetele il intrebau pe cuc cand se vor casatori: „Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan’ m-oi insura (marita)?” Daca se intampla ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul sa cante, cantecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotriva, daca el tacea, tacerea sa era semn ca avem de-a face cu o casatorie grabnica.

De asemenea, craca pe care a cantat cucul de ziua sa, era taiata si pusa in scaldatoarea fetelor, in speranta ca flacaii nu le vor ocoli.

Sursa: www.crestinortodox.ro

La multi ani Ioane!

Ioan Botezatorul este una din figurile centrale ale crestinismului si islamului; predicator si botezator pe malurile raului Iordan; inainte-mergatorul, vestitorul si botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei nascuti dintre femei”, iar Biserica Crestina il cinsteste ca pe cel mai mare dintre sfinti (avand nu mai putin de 3 sarbatori dedicate lui, una dintre ele fiind astazi, 7 ianuarie).

Biserica crestină il cinsteste pe Ioan Botezatorul ca pe cel mai mare dintre sfinti, dupa fecioara Maria, iar iconografia ortodoxa il reprezinta in icoana numita Deisis, rugandu-se impreuna cu ea, ca mijlocitori pentru pacatele oamenilor. 7 ianuarie, ziua Sfantului Ioan ca botezator al Domnului si 29 august- taierea capului Sf. Ioan- zi de post și rugăciune.

Anual, la data de 24 iunie, se celebreaza in lumea crestina nasterea lui Ioan Botezatorul, o mare exceptie facuta acestuia, intrucat sfintii si martirii sunt comemorati in ziua mortii lor, ca zi a nasterii lor in Imparatia Cerurilor.

Boboteaza

Boboteaza sau epifania este sarbatorita la 6 ianuarie de catre Biserica ortodoxa si catolica. Boboteaza incheie ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de iarna care incep in Ajunul Craciunului. In greceste, cuvantul Boboteaza este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Aratarea Domnului”, adica a Sfintei Treimi.
Crestinii occidentali comemoreaza in primul rand (dar nu numai) vizita magilor la nasterea Pruncului Iisus si astfel manifestarea fizica a lui Iisus catre Neamuri. Ortodocsii comemoreaza botezul lui Iisus in raul Iordan, vazuta ca o manifestare catre lume a Fiului lui Dumnezeu (Aratarea Domnului).

Traditia
Biblia il mentioneaza pe Ioan Botezatorul, considerat de crestini ca inaintemergatorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovaduit venirea acestuia, indemnand pe iudei la pocainta. Imbracamintea pustnicului Ioan era foarte simpla, facuta din blana de camila; el purta o cingatoare de piele imprejurul mijlocului si se hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului aceasta imagine, infatisandu-ni-l pe Botezator cu parul si barba lungi. Considerandu-l proroc, locuitorii din Ierusalim si din intreaga Iudee se strangeau in jurul lui pentru a-i asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el in raul Iordan.
Ioan le cerea, inainte de a-i boteza, sa-si spovedeasca pacatele si sa se pocaiasca, spunandu-le ca el ii boteaza doar cu apa, dar „cel ce va veni dupa el” (in traditia crestina: Iisus) ii va boteza cu Duh Sfant si cu foc. Despre „cel ce va veni dupa el”, Ioan spunea ca acela este mult mai mare si mai puternic decat el.
Evanghelia relateaza ca si Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, vazandu-l, a spus: „Iata mielul lui Dumnezeu, cel ce spala pacatul lumii”. Conform acestei relatari, iesind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis si duhul lui Dumnezeu s-a varsat, coborandu-se ca un porumbel si venind peste el. Si glas din ceruri zicand : acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit”.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului pentru crestini. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig in Romania, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”.

In traditia romaneasca
In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile ortodoxe, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care „boteaza” apele, oamenii, animalele si casele. Inainte de regimul comunist, aceasta datina exista si la Bucuresti, Patriarhul coborand Calea Victoriei de la Palatul regal pana la Dambovita, unde pocaitii, imbracati in halaturi albe, se aruncau in apa inghetata pentru a o ridica.
Aceasta traditie face parte din multe altele in legatura cu Boboteaza, incarcate de practici magice si obiceiuri agrare preluate in crestinism din traditiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei si a focului. Boboteaza este astfel si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine ortodoxe de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia ortodoxa cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu.

Mai multe imagini cu Boboteaza de anul trecut de la Constanta puteti vedea aici.

La multi ani Stefan si Stefania!

Sfantul Stefan se sarbatoreste pe data de 27 decembrie, in a treia zi de Craciun. Conform scrierilor Bisericesti, Sfantul Stefan a fost unul dintre cei sapte barbati “plini de Duh” si de intelepciune, care au fost pusi sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Sfantul Apostol si Arhidiacon Stefan l-a cunoscut bine pe mantuitorul Iisus Hristos, a savarsit minuni si semne mari datorita credintei sale in Dumnezeu.
El sta in fruntea nenumaratilor martiri care au marturisit credinta in Hristos ca fiu al lui Dumnezeu. S-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. Acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu, a fost intaiul crestin condamnat la moarte de autoritatile iudaice.
O veche traditie infaptuita in ziua praznicului, se refera la icoana Sfantului Stefan. Credinciosii care au probleme de sanatate este bine sa aduca in casa lor o icoana cu chipul Sfantului Stefan, sfintita in ziua respectiva.
In unele zone se fac “Painicile lui Stefan”. Se prepara dintr-un aluat asemanator cu cel de cozonac, unse cu miere. Aceste painici, se duc la Biserica, se sfintesc si se impart copiilor saraci. Au o forma rotunda ce amintesc de pietrele cu care a fost omorat Sfantul Stefan.
Se spune ca nu e bine sa te certi sau sa te porti urat cu cineva in aceasta zi. Cel ce nu va respecta aceasta sarbatoare va fi pedepsit prin boli si saracie.
Tot in ziua de Sfantul Stefan, se prepara si se impart mucenici cu miere si nuca, care amintesc de moartea lui muceniceasca.
Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit in imprejurari dramatice, iar pachetelele cu mancare se impart persoanelor tinere ce poarta numele de Stefan sau Stefania.

A doua zi de Craciun

A doua zi de craciun sunt cinstite atat Fecioara Maria, cat si persoanele care au fost de fata la momentul venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu.

Biserica a randuit ca pe 26 decembrie sa fie pomenita Maica Domnului impreuna cu soborul celor care o cinstesc pe ea.

Sarbatoarea de astazi ii indeamna pe credinciosi sa se adune in cinstea Maicii Domnului. Cuvantul „sobor” ne aduce aminte ca Maica Domnului trebuie preaslavita, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si adunarea noastra de pe pamant este insotita de cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri.

Tot astazi se face si praznuirea Sfantului Cuvios Nicodim de la Tismana. Nicodim si-a aratat credinta si iubirea fata de Dumnezeu inca din copilarie. A invatat sa citeasca Sfintele Scripturi la o varsta foarte frageda. Cand s-a facut mai mare, Nicodim s-a lepadat de toata averea parinteasca si a fugit la Sfantul Munte. Cativa ani mai tarziu, Nicodim a mijlocit impacarea intre scaunul patriarhal din Constantinopol si Biserica Sarbeasca. Sfantul Nicodim a fost un mare intemeietor si indrumator al vietii monahale de la noi din tara. A murit in anul 1406, pe 26 decembrie.

Romanii sarbatoresc de la 24 decembrie si pana pe 7 ianuarie şi au ca puncte centrale zilele Craciunului, Anului Nou si Bobotezei (cu ajunurile respective), caracteristica lor cea mai importanta fiind repertoriul neasemuit de bogat in datine si credinte, in realizari artistice literare, muzicale, coregrafice etc. Colindele, urarile de belsug si recolta bogata cu Plugul, Plugusorul, Sorcova,Vasilca, Jocurile cu masti (Capra, Cerbul, Brezaia, Turca), cantecele de stea sunt cateva din manifestarile folclorice care fac din sarbatorile de iarna unele din cele mai spectaculoase manifestari spirituale ale poporului nostru.

Craciunul la romani

Traditii:
Bucovinenii cred ca, mai inainte vreme, foarte multe rautati faceau oamenii, din pricina ca isi uitasera de Dumnezeu. Pentru a‑i scapa de pacate, Dumnezeu a lasat colindele, ca in fiecare an la Craciun numele cel sfant al Domnului sa vina neaparat la urechile oamenilor si astfel sa se abata de la calea rautatilor. Atunci cand colindele nu se vor mai auzi pe pamant, vor iesi diavolii si astfel lumea va incapea pe mana lor. In alte parti se crede ca toiagurile ornate ale pitarailor (duse de acestia, dupa colindat, la cimitir, unde sunt infipte in morminte) sunt folosite pentru amenintarea demonilor. Diavolii, care rod furcile pamantului, ameninta in toata clipa sa darame lumea. Noroc numai de Maica Domnului, ca ia aceste nuiele de la Craciun si le arata diavolilor. Atat cat dracii se uita la ele, Maica Domnului asaza la loc furcile pamantului.
♦ Mos Craciun, care are barba alba, fiind iarna, are curtile inspre miazazi si rasarit. Cand vine in tara noastra, pe un cal alb si schiop, ajunge abia in sase saptamani, pentru ca merge incet. El este insotit de Mos Ajun care, nefiind schiop, ajunge cu o zi inainte la noi in tara, dar amandoi ne aduc veselie.
♦ Cand s‑a nascut Hristos, baba lui Mos Craciun, Craciuneasa, s‑a dus de-a mosit pe Maica Domnului.
Cand a auzit Mos Craciun ca femeia sa a lucrat in ziua lui, i‑a taiat mainile pe loc. Atunci Craciuneasa s‑a dus la Maica Precista si, plangand, i‑a spus ce‑a patit si i‑a aratat mainile. Maica Precista a suflat peste mainile Craciunesei si indata mainile i s‑au facut frumoase si curate, iar nu zbarcite, cum erau inainte de aceasta.

In Transilvania, pentru Craciun e bine ca fiecare crestin sa faca macar cate un colac, care sa aiba infatisarea unei maini cu degetele‑ntinse. De atunci a ramas datina ca sa se faca pomenitul colac, care se unge pe deasupra cu galbenus de ou, ca sa sclipeasca intocmai cum sclipeau atunci mainile Craciunesei.
♦ La Craciun este cerul deschis.

Obiceiuri:

Dupa terminarea slujbei de la biserica, oamenii se intorceau pe la casele lor, unde serveau masa, iar, dupa ce furau o ora, doua de somn, cei tineri mergeau in vizita la nasi, la fini, la rudele apropiate.
♦ Finii merg pe la nasi cu daruri.
♦ Formand grupuri, grupuri, se intovaraseau mai multi vecini, vizitandu-se unul pe altul. Ei gustau din preparatele de porc si beau cate un pahar, doua de bautura (Serban, p.138).
♦ Inainte de a se aseza la masa, vecinii isi dadeau de pomana colac, lumina, caltabos, in credinta ca ospateaza astfel pe mortii neamului.
♦ In ziua de Craciun, dupa ce au mancat de pranz, se strang flacaii toti la un loc si, daca satul este mare, se despart in doua cete de cate opt sau zece si colinda o ceata satul jumatate si cealalta ceata iarasi jumatate.
De asta data nu mai stau ca seara, sa colinde la fereastra, ci acum intra in casa si colinda mai intai colindul cel mare sau colindul casei, incepand chiar de cand intra pe usa casei. Il canta in fiecare casa si in el se pomenesc stapanii casei, barbatul si femeia.
Dupa aceea colinda pe rand si copiii casei, potrivit cu etatea si sexul. Aceasta o cer chiar parintii, caci cred ca, daca ii colinda, sunt tot anul sanatosi si nu pat nimic in tot timpul acelui an.
♦ In dupa-amiaza Craciunului se faceau hore.
♦ Colindul cu steaua. Incepand cu intaia zi de Craciun si sfarsind in ziua de Boboteaza, mai pretutindeni, sau numai pana la Sf. Vasile, copiii umbla cu steaua. Copiii care umbla cu steaua se numesc stelari, colindatori sau crai, pe cap avand coroane de hartie colorata.
♦ Irozii. Sunt o ceata de patru-cinci flacai imbracati in ilice si fustanele albe, cu masti de panza, in care se afla loc pentru gura. Pe langa acestia mai sunt un uncheas imbracat cu cojoc mitos, pe dos, si cu un bat in mana. Mai este un jidan perciunat, ghebos, si o femeie. Sunt insotiti de un lautar ce le canta din trisca. Poporului nu-i prea place sa primeasca Irozii, zicand ca acestia se rastesc cu sulitele spre icoanele din casa, ceea ce este un mare pacat. Despre cei ce se fac Irozi se crede ca ingerul pazitor nu se apropie patruzeci de zile.
♦ Vicleimul. Prin unele parti, irozii poarta cu dansii un chivot. Acesta e inalt de un metru si lung de unul si jumatate, are infatisarea unei biserici facute din speteze de scanduri lipite cu hartie unsa cu untdelemn, ca sa fie stravezie, si impodobita cu zugraveli, aratand deosebite vederi din Betleem si anume: gradina palatului lui Irod si parte din piata orasului. In fund se vad case, iar in gradina palatului sta Irod pe tron, inconjurat de ostasi. Chivotul se lumineaza cu capete de lumanari de stearina, puse in tuburi de tinichea. Vicleimul infatiseaza uciderea nevinovatilor. Lada cuprinde papusi pe care le joaca o persoana. Nevinovatii, dati mortii din porunca lui Irod, nu-s facuti din lemn, ca ceilalti actori, ci din ceara, si soldatii lui Irod, imbracati poloneste, ii iau in varfurile lancilor. La sfarsitul piesei, Irod este pedepsit si doi sefi vin sa-l sfasie.
♦ Turca umbla de cand Irod imparat a omorat cinci mii de prunci. El nu stia cum sa faca, ca sa scoata pe copii si pe femeile cu copii afara pentru a omori copiii. A facut un om urat, imbracat in piele de tap, cu coarne in cap si cu pene de cocos in varf si clopot la spate si cu o maciuca mare in mana. Cine se imbraca in turca isi pierde naravul, nu poate merge la biserica sase saptamani; cine moare in acele sase saptamani nu se ingroapa in cimitir, nici nu trage clopotul pentru el.
♦ Se face alergare de cai in ziua Craciunului.

Pentru bunul mers al vietii si al treburilor:
Cenusa busteanului care arde in noaptea Craciunului e imprastiata prin gradini pentru a promova rodirea lor.
♦ Cine in ziua de Craciun mananca intai carne de vrabie, acela va fi usor la munca vara ca vrabia.
♦ De Craciun, daca ai imprumutat ceva, sa aduci lucrul acasa, sa stie ca are stapan.
♦ La cele trei sarbatori mari: Craciun, Paste si Rusalii, sa te speli cu apa dupa bani si vei fi banos.

Aparator de rele si durere:
Sa nu mananci carne de porc in ziua de Craciun, ca sa nu piara porcii peste an.
♦ Cat tin zilele Craciunului, furca de tors trebuie ascunsa, caci altfel cel ce o va vedea in aceste zile va fi muscat de un sarpe atat de gros si atat de lung, ca o furca.

Oracular:
Daca in dimineata de Craciun intra in casa un barbat, oile vor fata berbeci; daca intra femei, vor fata miele.

Magie:
Spre a vindeca vreo vita de deochi, sa se lase blidele de la ajunul Craciunului nespalate pana a doua zi, cand trebuie a le spala s‑apoi a strange acea apa; dupa ce s‑a asezat, se strange si, in caz de trebuinta, se spala cu ea vita.

Despre vreme:
Daca la Craciun e cald, incat se pot tine usile deschise, la Pasti va fi frig (Pamfile, 1997, p. 398).
♦ Daca in prima zi de Craciun va fi vreme senina, frig si ger, atunci vara va fi buna.
♦ Inceperea caslegiului (carnelegiului). Cand e lung timpul intre securi (posturi), adeca tine lung timpul carnelegiului (carnevalului), atunci se crede a fi anul bun, manos.
♦ Perioada de douasprezece zile dintre Craciun si Boboteaza este asimilata de catre locuitori celor douasprezece luni calendaristice ale anului urmator. Cum e vremea in ziua respectiva, asa va fi si in luna corespunzatoare acelei zile.

Sursa: www.revista-satul.ro

Autor: prof. dr. Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009

Ignatul

Sarbatoarea zilei de 20 Decembrie se numeste in popor Ignatul sau Ihnatul, Ignatul porcilor sau Inatoarea .

Taierea porcilor avea loc intr-o anumita zi, la Ignat, si intr-un anumit moment al zilei, de obicei in zori sau dimineata. Credinta ca porcul isi viseaza moartea in noaptea de Ignat, prinderea si injunghierea animalului, efectuarea diferitelor semne rituale pe corpul neinsufletit, jumulirea parului pentru confectionarea bidinelelor, parlirea sau jupuirea pielii pentru opinci, taierea corpului in bucati etc. ofereau suficiente momente pentru savarsirea practicilor rituale menite sa preintampine stingerea „semintei” porcilor, sa asigure sanatatea gazdei in noul an, sa alunge spiritele rele, sa prezica vremea pe o perioada mai indelungata de timp, sa fertilizeze ogoarele pentru a obtine roade bogate.

De altfel, functia rituala a sacrificiului este bine evidentiata de informatiile etnografice: „La taiere nu trebuie sa stea nimeni primprejur dintre cei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu mare greutate; carnea unui astfel de porc nu va fi buna. Pe porc sa nu-l vaite nimeni” (Pamfile, 1914, p. 118) si altele.

In legende si povestiri populare, Ignatul apare in calitatea de sfant facator de minuni sau de conditie umila din care iese cu ajutor divin sau chiar ca erou civilizator care ii invata pe oameni sa se pregateasca cum se cuvine pentru Craciun.

Figura Sfantului este astfel adaptata la traditiile romanilor iar animalul sacrificat, porcul, simbol vechi al norocului, belsugului si fertilitatii, devine o emblema a sarbatorii si chiar a patronului ei crestin.

Potrivit religiozitatii populare, sangele porcului, adica tocmai ceea ce, in timpul postului, se crede ca ne spurca, in timpul acestei sarbatori ne purifica, fiind un paradox al purificarii prin post si sange.

Sursa: crestinortodox.ro

Acoperamantul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este sarbatoarea randuita de Biserica in amintirea aratarii Maicii Domnului in biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere in aceasta biserica, pentru salvarea cetatii care era asediata. La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a aratat inaintea poporului, stand in vazduh si rugandu-se cu lacrimi. Sfantul Acoperamant era tinut in maini deasupra capetelor credinciosilor. In jurul ei se aflau apostolii, sfintii si mucenicii.

Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis catre ucenicul sau iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?” Iar Epifanie a zis: „O vad, Parinte, si ma minunez!”.

Acesta este evenimentul pe care il prazanuieste Biserica astazi, spre a ne aminti ca prin nevointa si rugaciune, putem primi si noi, in greutatile vietii noastre, neincetatul ajutor al Maicii Domnului.

Amintim ca 1 octombrie este si Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice. Ea a fost stabilita in mod oficial in sesiunea ONU din decembrie 1991, la propunerea lui Arghir Anastasios, profesor la Universitatea din Atena.

Tropar la sarbatoarea Acoperământului Maicii Domnului
Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi căutând către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Condac la sarbatoarea Acoperământului Maicii Domnului
Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfintilor Iosif si Chiriac de la Bisericani;
– Sfantului Apostol Anania;
– Sfintilor Mucenici Mihail din Manastirea Zovei si a 36 de monahi;
– Sfantului Cuvios Roman Melodul;
– Sfantului Mucenic Domnin;
– Sfantului Cuvios Ioan
– Sfantului Cuvios Grigorie Domesticul.
– Sfantului Ioan Cucuzel

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Inaltarea Sfintei Cruci

Inaltarea Sfintei Cruci este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
– Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
– Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Obiceiurile populare spun ca in aceasta zi pamantul se inchide, ganganiile si taratoarele raman in pamant, nu se taie lemnele ca sa nu vina serpii in casa, nu se mananca alimente precum usturoiul, nuca, pestele, prunele sau varza, fiind considerate alimente cu „cruse” sau „cap”. Se mai numeste si „Ziua crucii”. Florile incep sa vorbeasca exprimandu-si parerea de rau ca incep sa se usuce. Fragii de acum incolo nu se mai mananca fiind considerati fructe pentru morti. Dupa aceasta zi incepe culesul viilor, dar se lasa o singura boaba pe butuc, fiind o ofranda pentru Dumnezeu sau pentru pasari. In aceasta zi se culeg si ultimele plante pentru leacurile babesti: menta creata, cimbrul, calaparul, busuiocul, lemnul Domnului, botangii, sascutele, care se usuca pe icoane, ele se pun apoi in apa de scalda pentru cei suferinzi. Deasemenea, se fac pomeni doar catre casele cu copii saraci sau suferinzi.

Taierea capului Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul

Ioan Botezatorul este una din figurile centrale ale crestinismului si islamului, predicator si botezator pe malurile raului Iordan, inainte-mergatorul, vestitorul si botezatorul lui Iisus, este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei nascuți dintre femei”, iar Biserica Crestina îl cinsteste ca pe cel mai mare dintre sfinti (avand pe an 3 sarbatori dedicate lui).
Legenda: Cand Irod isi praznuia ziua dand un ospat boierilor sai, mai-marilor oastei si fruntasilor Galileii, fata Irodiadei a intrat la ospat, a jucat, si a placut lui Irod si oaspetilor lui. Impăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, si-ti voi da.” Apoi a adaugat cu juramant: „Ori ce-mi vei cere, iti voi da, fie si jumatate din imparatia mea.” Fata a iesit afara si a întrebat-o pe maica-sa ce să ceara iar Irodiada i-a spus sa ceara capul lui Ioan Botezatorul. Imparatul s-a intristat; dar din pricina juramintelor sale, si de ochii celor ce sedeau la masa impreuna cu el, a poruncit sa i-l dea. Ucenicii au ridicat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.
Scena decapitarii lui Ioan Botezatorul este descrisa în „Noul Testament” (Marcu, cap.6, 17-29), constituind tema a numeroase tablouri.

Faima lui Ioan Botezatorul era asa de mare, relateaza evanghelistii Matei si Marcu, incat Irod ajunge sa creada ca Iisus este, de fapt, Ioan Botezatorul inviat din morti care face minuni. Credinta era raspandita si printre evrei, dupa cum se vede atunci cand Iisus ii intreaba pe ucenici cine zic multimile ca este el.
Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de sustinatorii sai in localitatea Sebastia (azi in Cisiordnia), unde ar fi fost ingropat. Imparatul roman anticrestin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars ramasitele lui Ioan Botezatorul, imprastiindu-i cenusa. Capul ar fi fost salvat si dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franta) de către regele francon Pippin al III-lea (715-768). Din trup ar mai fi ramas nearse numai un brat si un deget.
Biserica crestina il cinsteste pe Ioan Botezatorul ca pe cel mai mare dintre sfinti, dupa fecioara Maria, iar iconografia ortodoxa il reprezinta in icoana numita Deisis, rugandu-se impreuna cu ea, ca mijlocitori pentru pacatele oamenilor. In calendarul ortodox are mai multe zile de pomenire: 24 iunie: nasterea sa, (sarbatoarea numita Dragaica sau Sanzienele), 7 ianuarie, ziua Sfantului Ioan ca botezator al Domnului și 29 august– taierea capului Sf. Ioan- zi de post si rugăciune.

Sursa: borscimbrisor.blogspot.ro

La Multi Ani Marii, Mariani si Marineri!

15 August este, de-a lungul istoriei, o zi foarte ocupata pentru mai toate tarile, de exemplu: in 1530 este terminata constructia Manastirii Humor, in 1714 moare Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (n. 1654), in 1769 se naste Napoleon Bonaparte, împărat al Franței (d. 1821),iar in 1969 se deschide festivalul Woodstock. Dar cele mai importante evenimente pentru poporul roman sunt sarbatorile religioase din aceasta zi: Adormirea Maicii Domnului (Sf. Maria) si Ziua Marinei Române (legal zi libera).
Adormirea Maicii Domnului este unul din Praznicele Imparatesti ale Bisericii Ortodoxe, sarbatorita pe 15 august. Aceasta sarbatoare comemoreaza moartea, invierea si slavirea Maicii Mantuitorului. Sarbatoarea marturiseste ca Maica Domnului „a fost luata” de Dumnezeu in imparatia cereasca a lui Hristos, in deplinatatea vietii ei sufletesti si trupesti.
Ziua Marinei Romane, este o sarbatoare civila și militara, marcata de autoritatile publice si celelalte institutii ale statului prin organizarea unor programe și manifestari cu caracter evocator, in spiritul traditiilor poporului roman, precum si prin ceremonii militare si religioase organizate de Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor. A fost instituita prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 896 din 1 octombrie 2004. Incepand din anul 2009, ziua de 15 august a fost declarata sarbatoare nationala.

Sursa: borscimbrisor.blogspot.ro

Dezlegare la peste

Astazi se sarbatoreste Schimbarea la Fata a Domnului, cunoscuta in popor si sub denumire de Probojenia.

Schimbarea la Fata ne descopera ca Hristos a fost cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omeneasca pe care a asumat-o, ne-a fost descoperita dumnezeirea Sa. In acest sens, Sfintii Parinti afirma ca „Hristos Se schimba la Fata, nu luand ceea ce nu era, nici preschimbandu-Se in ce nu era, ci aratand ucenicilor ceea ce era, deschizandu-le lor ochii si facandu-i din orbi vazatori”.

Pe 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, Biserica ofera dezlegare la peste pentru bucuria praznicului, asa ca va recomandam cateva retete cu peste: Bors de Crap, Bors de galuste umplute cu peste, Bors de cap de nisetru sau Bors de chitici.

Sfantul Ilie, traditii si obiceiuri

Sfantul Ilie a trait in Regatul de Nord al lui Israel, in vremea domniei regelui Ahab. Acesta a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) si a trait cu mai bine de 800 de ani inainte de Hristos. Vechiul Testament istoriseste despre faptele lui minunate in cartile numite Regi. Este ales de Dumnezeu sa certe aspru pe regele Ahab si pe cei care-l urmau pe calea paganeasca a adorarii lui Baal.

Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.
In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.
In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.
Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.
Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.
Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Sfantul Ilie marcheaza miezul verii pastorale, data cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.
In vechime, se obisnuia ca in aceasta zi sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (numite nedei), se organizau targuri de Sant-Ilie, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre. In cadrul acestor manifestari, ce durau mai multe zile si erau considerate a fi bune prilejuri de cunoastere pentru tineri, atmosfera era insufletita de muzica si se facea comert cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte si produse agricole.

Sursa: stirileprotv.ro | crestinortodox.ro

Luna lui Cuptor

Iulie sau Cuptor este a saptea luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Iulie incepe (astrologic) cu soarele in semnul Racului si sfarseste in semnul Leului. Din punct de vedere astronomic, luna iulie incepe cu soarele in constelatia Gemenilor si se sfarseste cu soarele in constelatia Racului. Numele lunii iulie vine de la Iulius Cezar care s-a nascut in aceasta luna. Inainte, luna iulie se numea in latina Quintilis pentru ca era a cincea luna in calendarul roman, calendar care incepea cu luna martie. Grecii numeau luna iulie Hekatombaion. In Romania, luna iulie, popular, se numeste Cuptor. Iulie incepe cu aceeasi zi a saptamanii ca si Aprilie in fiecare an si in anii bisecti ca Ianuarie. In traditia populara romaneasca, Santilie, un personaj destul de naprasnic, are o familie numeroasa, formata din frati, surori, la care se adauga si simpli slujitori care ii duc la indeplinire poruncile si provoaca arsita si incendii in luna iulie, denumita, sugestiv, luna lui cuptor. Luna iulie este marcata, in calendarul nostru, de toate rubedeniile Sfantului Ilie, care aduc arsita si foc: surorile Parliile, Panteliile, Pasiile si Oparliile. Acestea ar pali vegetatia pe oriunde trec. Dupa cum subliniaza etnologul Ion Ghinoiu in volumul Sarbatori si Obiceiuri Romanesti, Panteliile sunt considerate in lumea satului reprezentari meteorologice care parjolesc si ard recoltele in luna iulie, celebrate fiind in zilele de 13 si 27 iulie. Forta lor poate fi insa diminuata prin diferite interdectii de munca. In imaginatia populara, surorile lui Santilie sunt Parliile, Panteliile si Paliile si cateodata mai apar si Oparliile, care nu au altceva de facut decat de a pali si parli vegetatia, de unde si numele pe care le poarta. Santilie, impreuna cu fratii si surorile sale desemneaza perioada cea mai torida a anului, intre 13 si 27 iulie. In traditia populara exista nenumarate legende despre acest sfant, patron al ploilor, al fulgerelor dar si al arsitei. Dupa sarbatoarea de Santilie, traditia populara mai aminteste de unele sarbatori care, desi nu au nici o insemnatate din punct de vedere religios, au intrat in memoria colectiva: Ilie Palie, Sfanta Mironosita, Oparlia, Sfantul Foca, Adormirea Sfintei Ana, Pantelimonul etc. Sursa: wikipedia.org | traditiidinromania.ro | b365.ro

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durata, in functie de data Sfintelor Pastilor.

Sfantul Apostol Petru – fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi rastignit. Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.

Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.

Sfantul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: „Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.

Din cauza faptului ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost in temnita pentru ca L-au marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din Romania. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si din cauza faptului ca cei ajunsi in penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini.

Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Cei ce sunteti intre apostoli mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, Stapanului tuturor rugati-va, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Maine, serbam Soborul Sfintilor 12 Apostoli si facem pomenirea Sfantului Ierarh Ghelasie de la Ramet.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Duminica Rusallilor

Duminica Rusaliilor sau Duminica Pogorarii Duhului Sfant, mai este numita si Duminica Cincizecimii, pentru ca acest eveniment a avut loc la cincizeci de zile de la Invierea lui Hristos. In aceasta zi, dupa terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credinciosii in camp pentru a sfinti apa folosita la stropitul semanaturilor, iar oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.

Ce sunt Rusaliile?

Rusaliile sunt cunoscute sub nume diferite: iele, zane, soimane, milostive, doamne, imparatesele-vazduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu indragite pentru ca aduceau tot felul de boli.

Oamenii nu stiu cate sunt si nu le spun pe nume, ca nu cumva sa le supere. Rusaliile umbla imbracate in alb, danseaza in vazduh si cauta locuri neumblate. Locurile unde au jucat, raman arse si neroditoare.

Din unele legende aflam ca Rusaliile rapesc din cand in cand un tanar frumos ca sa joace cu el. Cand este eliberat, tanarul nu are voie sa le descopere altora cantecele lor si nici sa le marturiseasca semenilor ce a vazut. In caz contrar, sunt pedepsiti cu moarte sau paralizie.

Nu scapau de pedeapsa nici cei care nu respectau timpul lor – sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Sfantului Duh pana luni dupa-amiaza din saptamana a doua de dupa Rusalii. Pentru a apara gospodaria de invazia Rusaliilor, oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietati apotropaice.

Leacuri pentru cei atinsi de Rusalii

Leacul cel mai folosit pentru cei atinsi de Rusalii, era jocul calusarilor. Se mai foloseau si usturoiul si pelinul.

In cinstea Duminicii Rusaliilor, flacaii aduceau din paduri frunze de tei. Ele erau binecuvantate in biserica si apoi erau puse la icoane. Exista credinta ca teiul fereste gospodariile de grindina sau de duhurile rele ale zanelor.

Batranele culeg acum plantele cu puteri tamaduitoare, caci se crede ca numai pana la Sanziene au puteri vindecatoare.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

O singura zi, doua sarbatori importante

Sa traiti cu numele! – Sfintii Constantin si Elena

Sfintii imparati Constantin si Elena sunt cunoscuti drept cei care au dat libertate crestinismului. imparatul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevarat protector al crestinilor, in timpul domniei sale, adoptandu-se o serie considerabila de masuri in favoarea Bisericii si a preotilor. De numele Sfantului imparat Constantin se leaga si Consiliul de la Niceea, in care s-a hotarat ca Sfanta Sarbatoare a Pastelui sa fie sarbatorita in prima duminica de dupa luna plina a echinoctiului de primavara.
Despre imparateasa Elena se spune ca a fost prima femeie care si-a eliberat sclavii si a ajutat crestinii persecutati.
in calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este osarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Traditia populara ne spune ca in aceasta zi pasarile de padure isi invata puii sa zboare.
Exista, in ziua de Constantin si Elena, si o serie de obiceiuri si superstitii, care fac referire la vara ce urmeaza sa-si faca aparitia, si anume:
multi agricultori nu lucreaza, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului;
in unele regiuni ale tarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece, in popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;
podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
ziua de Sfantul Constantin si Elena este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului;
femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma;
pentru a se apara de forte malefice, taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin fumul focului obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stana.

Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor

In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.

Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea Sa au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv.

Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca.

Obiceiuri de Inaltarea Domnului

In popor exista credinta ca odata cu Inaltarea Domnului, se inalta si sufletele celor adormiti de la Saptamana Luminata incoace. Sufletele care rataceau, deveneau strigoi si provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in aceasta zi se practicau ritualuri magice de aparare: erau culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; oamenii se incingeau peste brau cu ramuri de leustean; si erau date de pomana bucate pentru morti.

Sursa: crestinortodox.ro

Sa traiti cu numele de Sfantul Gheorghe!

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai venerati sfinti din calendarul ortodox, sarbatorit in fiecare an pe 23 aprilie.

In traditia populara Sfantul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.

In spiritualitatea populara, intre San-George si Samedru (Sfantul Dumitru) exista o intelegere cosmica. Se spune ca atunci cand broastele canta pentru prima oara, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata.

In dimineata zilei de San-George, capul familiei, intotdeauna un barbat, asaza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice.

Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

In ajunul zilei de San-George, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.

Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sa puna in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.

Tot in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati.

Flacaii cautau in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele. In ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neinceputa. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotriva, daca in apa se afla o floare uscata, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.

Femeile casatorite mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.

Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia, avea sa fie somnoros intregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.

Dintre toate obiceiurile enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza doar obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Bors Cimbrisor va ureaza Paste Fericit!

Hristos a inviat!

Sambata Mare este, de asemenea, ziua in care se praznuiește ingroparea trupeasca a Mantuitorului Iisus Hristos, precum și pogorarea Lui in iad, salvand neamul omenesc și scoțandu-l din stricaciune.
in aceasta zi sfanta, dimineața, copiii și adulții merg, potrivit tradiției, imbracați in haine noi, la biserica pentru a se spovedi și, totodata, impartași.
Seara, in toate bisericile ortodoxe, se oficiaza slujba de inviere. La slujba de inviere credincioșii participa in numar foarte mare. Fiecare gospodina aduce cu ea un coș plin cu bucate ce urmeaza a fi sfințite, pe care la sfarșitul slujbei, le va imparți oamenilor saraci și celor nevoiași.
La miezul nopții, preotul cheama credincioșii sa ia lumina, spunand: “veniți sa luați Lumina!”. Acestia aprind lumanari si transmit, mai departe, lumina, pana cand toata lumea are lumanarile aprinse in mana.
Exista, in traditia straveche, un obicei, conform caruia, dupa ce au luat lumina, credinciosii trebuie sa mearga si la mormintele celor trecuti in nefiinta, pentru ca cei de dincolo sa stie ca a venit invierea Domnului.
Totodata, traditia ne mai spune ca este bine ca lumanarea de la inviere sa nu fie stinsa pana acasa, unde, de asemena, crestinii obisnuiesc sa inconjoare casa de trei ori pentru a-l indeparta pe cel rau.
Resturile de lumanari de la inviere sunt pastrate cu credinta de oameni, deoarece, in vreme de necaz, grindina, furtuna, acestea sunt de ajutor prin aprinderea lor si prin rugaciune.
Urarea traditionala de Paste a crestin-ortodocsilor este “Hristos a inviat”, la care se raspunde cu “Adevarat a inviat”. Aceste urari raman valabile timp de 40 zile dupa Paste, pana la sarbatoarea inaltarii Domnului. Urarile sunt valabile si atunci cand se ciocnesc ouale rosii.

Vinerea Mare – Trecerea pe sub masa

In fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormant, impreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si inviem impreuna cu El. Aceasta coborare si ridicare din groapa mortii se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflata in mijlocul bisericii, pe care sta intins trupul mort al lui Iisus Hristos, intiparit pe Sfantul Epitaf.

Sfantul Epitaf este un obiect de cult confectionat din panza de in, matase sau catifea, pe care se afla imprimata sau pictata icoana punerii in mormant a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din doua cuvinte grecesti, „epi tafos”, care inseamna „pe mormant”. El reprezinta un fel de pecete asezata pe Sfantul Mormant al Domnului. Deci, trecerea pe sub el inchipuie chiar intrarea in Sfantul Mormant cel datator de Viata.

Trecerea pe sub masa, in Vinerea Mare

In Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea „Sfintelor si Mantuitoarelor si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos”, adica: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita, crucea si moartea.

Dupa slujba Ceasurilor Imparatesti, in Vinerea Mare, in toate bisericile se savarseste „Vecernia scoaterii Sfantului Epitaf”. In cadrul acestei slujbe speciale se scoate in mijlocul bisericii Sfantul Epitaf. El este asezat pe o masa mai inalta, care inchipuie Mormantul Domnului. La randul lui, Sfantul Epitaf aduce aminte de fapta de milostenie a Dreptilor Iosif din Arimateea si Nicodim, care, coborand de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregatit pentru ingropare, mai inainte de a-L aseza in mormant.

Credinciosii saruta Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, care sunt asezate pe Sfantul Epitaf, dupa care trec pe sub masa. De cealalta parte a mesei se afla Sfanta Cruce, asezata sub policandru cu o zi in urma, in cadrul Deniei din Joia Mare.

Unii credinciosi trec pe sub masa o singura data, inchipuind unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, iar altii trec pe sub masa de trei ori, in amintirea celor trei zile in care trupul lui Hristos a sezut in mormant. Nu am gasit vreun temei care sa intareasca mai mult o parere sau alta. Fie o singura data, fie de trei ori, important este ca atunci cand fac acest gest al smereniei si al credintei, credinciosii sa stie ca, prin acest lucru, ei inchipuie in trupul si viata lor moartea si punerea in mormant a lui Hristos.

Prezenta mormantului Domnului si a Crucii Sale in mijlocul bisericii ne invata ca, pana sa ajunga la Inviere, credinciosii trebuie sa participe in chip simbolic si la Patimile, moartea si ingroparea Mantuitorului. Coboram impreuna cu El in moarte, pentru ca in noaptea Invierii sa si inviem impreuna cu El, dupa cum zice o cantare a slujbei: „Astazi ma ingrop impreuna cu Tine, Hristoase…”

Asa cum Hristos a trecut prin mormant, pentru a Se pogora in iad, cu scopul de a-i invia pe toti Dreptii care asteptau inca implinirea fagaduintei lui Dumnezeu, tot asa, credinciosii trebuie sa moara si sa treaca prin mormant, pentru a putea invia impreuna cu Hristos si a dobandi viata cea vesnica in Imparatia Sa.

Sursa: crestinortodox.ro